Wrap up Social Change Accelerator 2025: de la cultura urgenței la creștere strategică și de ce merită să te oprești pentru asta

În sectorul non-profit există o presiune constantă: să faci mereu mai mult. Mai multe proiecte, mai multe aplicații de finanțare, mai multe evenimente, mai multe rezultate măsurabile. Agenda devine rapid o listă de urgențe, iar organizațiile ajung să funcționeze într-un mod familiar multor oameni care vor să mute munții: aleargă permanent, obosesc repede și se învinovățesc că nu fac suficient.

În această lume, ideea să te oprești intenționat pentru a face strategie sau dezvoltare organizațională poate părea aproape un lux sau chiar o pierdere de timp. Pentru multe ONG-uri mici și medii, fiecare zi în care nu scrii un proiect sau nu implementezi o activitate pare o zi pierdută. Dar experiențele a 233 de organizații care au trecut în 2025 printr-un astfel de proces de creștere strategică arată exact contrariul: uneori, pauza pentru a răspunde la întrebările dificile te ajută să treci de la supraviețuire la creștere.

Vestea proastă: să faci nu-i suficient

Majoritatea ONG-urilor pornesc din energie și convingerea că pot schimba bucățica lor de lume. O problemă din comunitate, câțiva oameni dedicați și dorința de a face mai bine ceva. La început, structurile sunt informale, rolurile sunt aproape inexistente sau se combină frecvent, iar deciziile se iau rapid. Că arde. Pe măsură ce organizația crește, însă, apar și frustrările pentru că există probleme, dar ele sunt dificil de verbalizat. Fără un moment de reflecție, multe organizații intră într-o rutină care seamănă cu rotița hamsterului.

233 de organizații care au conștientizat vestea proastă că să faci nu-i suficient au intrat în 2025 în programul de dezvoltare organizațională Social Change Accelerator. Prima doză de curaj a fost chiar faptul că au cerut ajutor. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) și Asociația pentru Relații Comunitare (ARC), susținute de OMV Petrom și Iulian Stanciu, au lucrat cu ele îndeaproape, ca să le sprijine să se reconstruiască și să nu mai stea pe picioare de nisip în activitatea de zi cu zi și în echipele lor.

În programul pentru organizații la început de drum s-a lucrat atât unu la unu, cât și în proiecte de grup, ca fiecare echipă să taie din bariere și să-și croșeteze aripi. În final, investiția asta este una care ajunge în societate. Organizațiile care sunt bine cu adevărat pot face bine în mod sustenabil în comunitățile lor.

În programul pentru organizații în creștere s-a lucrat aplicat, pe construirea unui plan de fundraising realist. Granturile de implementare au ajutat apoi organizațiile să testeze, să implementeze și în final să-și crească atât rezultatele, cât și încrederea că se poate face fundraising cu succes. Programul de Reziliență și Impact pentru organizații mature a însemnat construirea sau revizuirea strategiei organizației și formularea teoriei schimbării, dar și construirea unui Fond de Reziliență.

A fost mai simplu decât mă așteptam — ne-am dus mai ales spre companii locale, unde decizia se ia mai ușor și unde avem deja o relație mai lungă de încredere. Au înțeles foarte repede despre ce e vorba, din prisma unui mindset de business care vede nevoia unui fond de rezervă, deci a funcționat. — organizație participantă, programul Reziliență și Impact

De ce să te oprești pentru strategie organizațională

După un an de muncă, una dintre cele mai frecvente concluzii ale participanților este paradoxală: dacă nu s-ar fi oprit pentru strategie, cea mai mare pierdere ar fi fost de fapt… timpul.

În răspunsurile lor, cuvântul „timp" apare repetat obsesiv. Fără aceste luni dedicate procesului din Social Change Accelerator, organizațiile sunt convinse că ar fi continuat să piardă ani încercând să descopere singure lucruri esențiale despre funcționarea lor.

Un alt rezultat al ONG-urilor care au trecut prin procesul de dezvoltare organizațională este claritatea. Pentru multe organizații, participarea la sesiuni de lucru, ateliere, consultanță sau reflecție internă a adus schimbări foarte concrete precum oameni-resursă, lămuriri privind procesele de contabilitate sau cele legale și chiar susținere emoțională.

Sunt mai încrezător că pașii mici făcuți corect și în direcția bună de mine, ca fundraiser, pot aduce nu doar bani, ci și schimbările de viziune de care are nevoie organizația. — participant la Școala de Fundraising

Strategia ca spațiu de întâlnire

Un alt efect al acestor procese de accelerare organizațională, poate mai puțin discutat în spațiul public, este dimensiunea lor umană. Pentru multe ONG-uri, momentele de strategie au devenit spații de întâlnire și reflecție colectivă. Când trag linie, participanții vorbesc despre coeziune de echipă, networking și conexiuni cu alte organizații ca fiind unele dintre cele mai importante câștiguri ale procesului.

Burnout-ul este pentru ei o realitate constantă, iar aceste spații de reflecție devin și spații de sprijin emoțional. Un participant menționează chiar că ar fi pierdut „susținerea emoțională și aprecierea" care l-a motivat de fapt să continue în sectorul ONG.

O altă transformare produsă de astfel de procese este una mai greu de măsurat: încrederea. Un participant a spus că experiența i-a oferit „confirmarea că toată munca din sectorul non-guvernamental este relevantă", iar pentru organizațiile mici, care lucrează adesea în condiții de precaritate financiară și instituțională, această validare poate fi la fel de importantă ca primirea unui grant.

Vocea mentorilor implicați în program

În Social Change Accelerator au fost implicați 31 de mentori care au avut sesiuni individuale cu organizațiile, fiecare aplicate pe problemele lor. Despre mitul pierderii timpului pentru strategie, patru din mentorii implicați spun la unison același lucru: nu e un lux să te oprești pentru asta.

Le-aș spune așa, foarte direct. Dacă nu aveți timp pentru strategie, probabil că pierdeți timp în fiecare zi fără să vă dați seama. Strategia nu e un lux. E, de fapt, modul prin care îți recuperezi timpul. Strategia nu te încetinește, ci te ajută să nu mai alergi în direcții greșite. — Andreea Buzec, mentor

Același gând l-a avut și Claudia Abrudan, care menționează și că „lipsa timpului pentru dezvoltare este, de fapt, motivul pentru care implementarea este atât de grea”.

Lipsa timpului pentru dezvoltare este, de fapt, motivul pentru care implementarea este atât de grea. Implementarea fără dezvoltare e ca alergatul foarte repede într-un cerc: obosești enorm, dar nu ajungi atât de departe pe cât ai merita. — Claudia Abrudan, mentor

Elena Petrea e convinsă că dacă organizațiile își dau timp să se uite la viitor, succesul vine fără emoții:

Dacă o organizație spune „nu avem timp pentru dezvoltare sau strategii, noi trebuie să implementăm proiecte", i-aș spune să-și facă timp. Dacă vor să aibă direcția, claritatea, așezarea pe baza căreia să știe ce oferă și spre ce se îndreaptă - atunci - să-și facă timp. Căci da, altfel arată o organizație care se prezintă "noi suntem…și pentru 2030 lucrăm la punctele a, b, c". — Elena Petrea, mentor

Cu ochii la viitor este și Vlad Dumitrescu, care încearcă constant să învețe organizațiile că:

E contra-productiv să faci proiecte fără o strategie — adică să faci niște proiecte fără să știți de ce și la ce folosesc proiectele respective într-o schemă mai mare a lucrurilor. Dacă nu ai măcar o imagine cât de cât conturată a ceea ce vrei de fapt să realizezi, va fi doar o picătură de apă într-un ocean. — Vlad Dumitrescu, mentor

De la cultura urgenței la creștere strategică

Într-un sector care se mișcă adesea din proiect în proiect, pauza pentru strategie este de fapt o formă de maturitate organizațională. Este momentul în care organizațiile încep să se transforme și le devine clar nu doar ce fac, ci și de ce și cum fac. În același timp, strategia nu este doar despre planuri făcute pe hârtie. Pui ordine într-o realitate care, de multe ori, a crescut prea repede pentru a fi înțeleasă pe deplin, scoți la suprafață lucrurile amânate, compari experiențele, regândești direcțiile.

Pentru noi, faptul că putem construi acum un Fond de Reziliență înseamnă mai mult decât o măsură financiară: este garanția că misiunea noastră nu se oprește, indiferent de provocări. Este un pas esențial către sustenabilitate și continuitate. — organizație participantă

Social Change Accelerator 2025 a învățat 233 de organizații din România că timpul acordat planificării, învățării și proceselor de reflecție nu înseamnă o încetinire a muncii, ci o investiție în viitorul lor, în claritate, în echipe mai sănătoase și în proiecte care nu mai apar doar ca reacție la urgențe, ci ca parte a unei direcții asumate.