Din interiorul schimbării: două instrumente invizibile, plasa de siguranță și curățenia organizațională, au descâlcit firul roșu pentru Carierista

Când firul roșu nu e încâlcit, creșterea nu mai este un tabu sau vreun vis aievea. Carierista demonstrează asta prin fapte. Și-au dat timp să lucreze la strategii în cadrul programului de accelerare și astăzi imaginea lor arată diferit. Rolurile în echipă sunt mai clare inclusiv pentru co-fondatoarele Steliana Moraru și Ruxandra Popa și pentru că în procesul de analiză organizațională ghidat de experții din proiect au văzut unde erau golurile şi au adăugat în echipă deja încă patru colegi. Cum au ajuns aici într-un timp așa de scurt?

Timp de gândit și simțit

Momente de aha au fost multe și dificil de numărat doar într-o scurtă retrospectivă. Ce a rămas însă ca o amprentă a schimbării au fost discuțiile despre fundraising unde au conștientizat și învățat că „un ONG se ocupă de beneficiarii săi, dar și de donatori și sponsori" și că „e nevoie de skill-uri diferite, resurse complexe pentru fiecare dintre ele".

Diversitatea de ateliere de formare din cadrul programului a fost un plus pentru Carierista, iar magia schimbării, așa cum o numesc ele, s-a desăvârșit în cadrul unui retreat cu scop în care bucuria adunării echipei extinse și întrebările bine puse de consultanții externi au adus un cadou de drum lung asociației. „Acolo am ales împreună, super democratic, direcția pe care o urmează organizația noastră în următorii ani. Am fost ghidați de trei consultanți minunați, care au acoperit subiecte ca dezvoltare organizațională, comunicare și fundraising. Au contat până și momentele în care am pregătit o salată împreună și ne-am descoperit în alt cadru decât cel în care ne vedem de obicei. Sunt convinsă că, peste ani, când ne vom gândi care a fost momentul cheie pentru Carierista, vom spune că la retreat-ul de la Sinaia ne-am pus ordine în gânduri și am început cu adevărat construcția", spun Ruxandra și Steliana la unison.

Într-o societate care glorifică graba și rezultatul, probabil că strategii de dezvoltare precum timp pentru gândit și simțit, unde suntem și încotro mergem în cadrul unui retreat poate ridica sprâncene de judecată. Dar ce a învățat Carierista în programul de dezvoltare este de fapt cum să facă, constant, curățenie organizațională trecând totul prin filtrele strategiei lor: dacă ceva li se potrivește, rămâne, dacă este în plus, atunci nu este pentru scopul lor. Claritatea aceasta vine doar atunci când reușești să-ți dai voie să te oprești, să-ți pui întrebările care poate dor în stomac, dar care aduc răspunsurile de care ai nevoie să fii cu adevărat funcțional, nu să supraviețuiești.

Plasa de siguranță

Proiectul lor în cadrul programului a fost chiar o campanie de fundraising prin direct marketing. Și au vrut să se avânte în asta tocmai pentru că au avut cum să susțină experimentul cu sprijinul Social Change Accelerator care a fost ca o plasă de siguranță în locul lor de joacă. În lipsa programului, Carierista spune că momentul unei astfel de campanii ar fi venit abia peste 1-2 ani. Au testat și învățat și au acum inclusiv o bază de date pe care o pot folosi pe termen lung.

Definiția pentru succes s-a schimbat și ea la pas cu creșterea. Dacă la început au fost concentrate doar pe misiune, acum și-au dat seama că trebuie să acorde mai multă importanță și sustenabilității proiectului. Acum desenează semnul egal între succes și un ecosistem de dezvoltare profesională care să stea în picioare și să aibă continuitate până când femeile nu vor mai avea nevoie de munca lor.

Nivelul următor, de advocacy și gândire cu ochii la orizont se construiește din încrederea pe care o simți când ai instrumentele potrivite în buzunar. Social Change Accelerator le-a adus și instrumentele, și manualul de instrucțiuni, iar rezultatul dezvoltării asociației sunt de fapt rezultate care se vor întoarce în comunitatea de femei care au nevoie de cineva care să le învețe curajul.

Capacitatea Carierista de a se opri a fost de fapt biletul lor spre mai bine. O spune și Andreea Buzec, care le-a fost mentor în program și care se bucură că acum asociația știe și să lase, în mod intenționat, timp liber în calendar:

Pare banal, dar nu e. În ONG-uri, mai ales în cele dinamice, e foarte greu să încetinești și să te uiți strategic la ce faci. Faptul că au reușit să iasă din facem, facem, facem și să intre în de ce facem și ce alegem să NU mai facem a fost un moment de maturizare reală. — Andreea Buzec, mentor